Povestea Ta A Inceput Demult von Mark Wolynn

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 264 S.; paperback
Erscheinungsjahr: 05.2024
Verlag: Trei
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9786064022509

Un angajat cu experienta ajunge sa ia decizii financiare nesabuite, repetand, fara sa stie, istoria tatalui sau, un parior "ratat" pe care nici macar nu-l cunoscuse. O tanara depresiva vrea sa se sinucida prin "evaporare", pentru ca mai apoi sa afle ca bunica ei supravietuise camerelor de gazare de la Auschwitz. Un baiat e cuprins de senzatii inexplicabile de frig, fara sa stie ca unchiul sau murise inghetat.

Cartea de fata vorbeste despre acele fobii, depresii si ganduri obsesive care ne coplesesc fara sa ne dam seama de unde ni se trag. Combinand cercetarile din neurostiinte cu interventiile specifice constelatiilor familiale, autorul demonstreaza in ce fel uneori ajungem sa mostenim si sa retraim, in mod inconstient, suferintele si traumele nerezolvate ale stramosilor. Cititorul are la indemana cai utile pentru eliberarea de traumele mostenite pe cale transgenerationala. Aceste tehnici merg de la identificarea anxietatilor mascate dupa cuvinte si comportamente aparte pana la genograma, dialogul imaginar cu stramosii si eliberarea, prin compasiune, de suferintele generatiilor trecute.

Traducere din engleza de Daniela Andronache.

Fragment din cartea "Povestea ta a inceput demult. Cum sa vindeci traumele familiale mostenite" de Mark Wolynn:

"In amintirile cele mai timpurii ale lui Nancy, mama ei aparea distanta si apatica. Copil fiind, Nancy se simtise respinsa de ea. Dar intelegand tiparul din istoria sa familiala, Nancy a reusit sa o vada pe mama ei cu alti ochi. Simtea ca mama ei, chiar si asa distanta, totusi ii oferise tot ce avusese ea de dat. Intelegand acest lucru, Nancy a reusit sa se deschida. A reusit sa isi transceanda vechea imagine interioara in care fusese vaduvita de "ingrijirea materna". In locul celei vechi, a iesit la suprafata o noua imagine, in care ea se simte mangaiata de mama sa. Parca o umplea pe dinauntru. in noua ei imagine, mama ei avea numai intentii iubitoare fata de ea.
Desi mama ei murise cu saisprezece ani in urma, Nancy a putut sa ii ceara acel tip de sustinere pe care nu s-ar fi gandit niciodata sa il ceara cand mama ei traia. Pentru prima data de cand se stia, Nancy a putut sa simta iubirea mamei ei.
A inchis ochii si a vizualizat-o pe mama ei tinand-o de umeri. "Mama, ti-am reprosat mereu ca nu mi-ai dat destul. Si i-am reprosat si lui Dan acelasi lucru - ca nu imi ofera destul. Acum inteleg ca mi-ai dat tot ce ai avut. A fost destul, mama. Chiar a fost suficient." Nancy plangea. "Mama, te rog binecuvanteaza-ma sa fiu fericita cu Dan. Vreau sa ma simt satisfacuta in casnicia mea, chiar daca tu si bunica nu ati fost. De acum inainte, cand am sa ma mai simt nemultumita si singura, ma voi gandi la tine si te voi simti in spatele meu, sustinandu-ma si dorindu-ti tot ce e mai bun pentru mine."
In urmatoarele cateva saptamani, Nancy a tinut o fotografie a mamei ei langa pat si si-a imaginat-o pe mama tinand-o in brate seara cand adormea. Si-a imaginat ca mama o legana in brate si ca primea toata iubirea de care avea nevoie. Nancy putea acum sa primeasca ceea ce nu putuse integra cand era copil. Acum, imbratisata de iubirea mamei ei, ea s-a putut intoarce catre Dan intr-un mod cu totul nou.
La fel, si Dan a vizualizat o conversatie cu mama lui decedata: "Mama, cand eram mic am crezut ca trebuia sa am eu grija de tine. Am inceput sa ma simt frustrat din cauza aceasta. Fara ca vreunul din noi sa-si dea seama, incercam sa te impac pentru pierderea mamei tale cand erai mica. A fost o cerere prea mare pentru mine. Nu e de mirare ca ma simt de parca n-as oferi niciodata destul. Niciun baiat mic nu poate compensa o asemenea pierdere."
In imaginea sa interioara, Dan a simtit-o pe mama lui raspunzandu-i si facand un pas in spate ca sa-i dea lui mai mult spatiu. Dan a expirat si apoi a inspirat adanc, ca si cum plamanii lui si-ar fi dublat volumul. Nefiind obisnuit sa inspire atat de adanc in corpul sau, Dan s-a simtit la inceput ametit, apoi energizat. El a continuat: "Mama, adesea simt ca Nancy cere prea mult de la mine. Te rog ajuta-ma sa o vad pe Nancy asa cum este ea, fara sa imi fie teama ca as putea disparea sau ca nu ofer destul cand ea are nevoie de mine".
Din dorinta de a continua sa se vindece, Dan l-a contactat pe tatal lui, care inca mai traia. Dan i-a spus ca ii parea rau ca fusese distant cu el. L-a invitat pe tatal lui la masa si i-a spus ca vrea sa fie mai apropiati. In timpul pranzului, i-a multumit tatalui sau pentru ca fusese un tata minunat. Tatal lui a fost miscat dincolo de cuvinte. El i-a spus lui Dan ca astepta de mult timp sa aiba loc aceasta conversatie. Dan a simtit iubirea care fusese mereu acolo. Acum era gata sa o primeasca.
Nancy a simtit o noua forta ce emana dinspre Dan. I se parea parca mai inalt. Reactia ei a fost automata. A inceput sa-l respecte.
I-a cerut sprijinul lui Dan: "Cand simti ca iti reprosez lucruri sau te critic sau sunt nemultumita, te rog arata-mi. Promit ca voi incerca sa le tin pentru mine. Vreau sa fiu o sotie mai buna pentru tine." Dan a inspirat inca o data adanc. Aerul i-a umplut corpul intr-un fel nou, ajungand in acele locuri pe care le inchisese cand era copil.
La randul lui, i-a cerut lui Nancy sa il ajute sa ramana conectat. "Cand sunt distant emotional, te rog arata-mi. Promit sa ma observ si sa nu ma indepartez de tine." A inspirat si ea la fel. Mana lui a gasit-o pe a ei in aceeasi clipa in care mana ei a intalnit-o pe a lui.
Cazul lui Dan si Nancy ilustreaza felul in care, punand intrebari specifice si ascultand cu rabdare pentru ca limbajul-nucleu sa iasa la suprafata, putem accesa sursa conflictelor noastre relationale celor mai profunde. Asa cum Dan si Nancy simteau ca isi oglindeau si amplificau ranile unul altuia, la fel putem si noi sa ii percepem pe partenerii nostri ca si cum ne-ar reflecta lucrurile neterminate pe care le aducem din istoria noastra familiala. Harta este deja inauntrul nostru. Traseele ei pot fi invaluite in intuneric, dar adesea ne putem baza pe partenerii nostri sa ni le ilumineze, ca sa le putem observa."

0 Shares Tweet0 Pins