Intre destin si istorie: Germanii in Bucovina (1918-2012) von Daniel Hrenciuc

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 599 S.; Softcover
Erscheinungsjahr: 2013
Verlag: Cluj-Napoca, Argonaut
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9789731094557

La finele anului 2013 a aparut la Cluj-Napoca o noua carte la Editura Argonaut : Daniel Hrenciuc, Între destin si istorie : Germanii în Bucovina (1918-2012). Autorul abordeaza problema/problemele comunitatii germane din Bucovina pe perioada ultimului secol de istorie. Însa, poate va întrebati, când, cum si de ce au aparut germanii în Bucovina. Desigur, cititorul gaseste o elaborata introducere despre colonizarea germanilor în Bucovina si mai exact modul în care Bucovina s-a desprins de restul teritoriului României, din punct de vedere cultural, tocmai datorita elementului german, în speta limba, cultura, administratia si cele doua biserici principale ale civilizatiei germane, Biserica Romano-Catolica si Biserica Luterana (pe numele sau complet : Biserica Regnicolara Evanghelica de Confesiune Augustana). Odata cu anexarea Bucovinei de Imperiul Habsburgic (1775), era normal ca acest teritoriu sa fie administrat conform cutumei austriece. Asta a însemnat o populatie de origine germana care sa fie direct implicata în administratia imperiala, în armata, finante, în comert, în mica industrie incipienta la nceputul secolului XIX, învatamânt, urmând ca pe parcursul anilor aceste domenii sa se diversifice astfel încât mâna de lucru calificata a devenit indispensabila. La finele secolului XVIII respectiv la începutul secolului XIX în Bucovina nu exista nici un oras. Asa zisele târguri precum Cernauti, Suceava, Siret, Câmpulung, Gura-Humorului si în cele din urma Vatra-Dornei nu aratau deloc a zone cu potential de dezvoltare urbana. Însa, de la finele secolului al XVIII austriecii au colonizat în ''Tara fagilor'' populatie germana din Banat, deci svabi, sau direct colonisti germani din actualul land al Germaniei Baden-Wurtenburg. Acestia au fost implicati în agricultura. La începutul secolului al XIX au sosit sasi din Transilvania, implicati în special în comert. Nu este de neglijat populatia evreiasca sosita din Galitia si Imperiul Tarist, vorbitoare de idis dar si de limba germana care a asimilat foarte usor si repede standardele impuse de Viena. În fine, cel de al treilea grup, germani veniti din zona Zips, actuala Slovacie, angajati în special în sfera exploatarii si prelucrarii lemnului, precum si a constructiilor. Desigur, elemntului german i s-a adaugat pe parcurs polonezi, cehi, slovaci, maghiari, greci, armeni, ukrainieni, tigani si desigur bastinasii români. Astfel, toate aceste popoare aflate sub protectia Iperiului Habsburgic au convietuit în pace, fara revolte si sicane pâna în 1918.

În cartea lui Daniel Hrenciuc, dupa aceasta frumoasa introducere în istoria comunitatii germane din Bucovina am gasit noul cadru instituit, pe de o parte de alipirea acestui teritoriu la Veghiul Regat al României (1918) iar pe de alta parte de administratia româna deficitara din perioada interbelica (1918-1939). Practic, dupa lectura cartii lui Daniel Hrenciuc am înteles mai bine apetitul minoritatilor nationale din România interbelica pentru solutii politici extreme si implicit pentru partide radicale fie ele de extrema dreapta sau extrema stânga. Din nefericire pentru aceste minoritati, autoritatile de la Bucuresti au decis în 1918 sa urmeze exemplul de stat francez, ceea ce presupune un stat foarte centralizat care distruge orice tendinta de particularizare a unei parti din teritoriul sau sau din populatia sa. Astfe, în Bucovina au început sa fie desfiintate scoli si licee germane, bacalaureatul a devenit obligatoriu în imba româna, fiind exlusa optiunea pentru un bacalaureat în limba materna sau macar bilingv. Este lesne de înteles ceea ce a urmat... o rata a promovabilitatii indezirabila. Aceiasi administratie absurda a lovit si în corpul profesoral care era oblgat ca într-un termen de doi ani de zile sa se ridice la capacitatea de a preda în limba româna, altfel profesorii îsi pierd postul. În aceste conditii mai mult umilitoare, s-a produs un adevarat exod al profesorilor de la universitatea din Cernauti, peste 50 de profesori, la alte universitati din spatiul german. Tot peisajul mirific al României interbelice devine prin cartea lui Daniel Hrenciuc din ce în ce mai sumbru. Odata cu ascensiunea nazismului în Germania dupa 1933 este simplu de înteles cum partidele germane din România au optat pentru crearea unui front comun, astfel constituinduse grupul etnic german care sa lupte atât în Parlamentul de la Bucuresti cât si prin alte mijloace pentru drepturile comunitatii germane.

Din nefericire pentru germani, precum si pentru toata Europa în 1939 a început cea de a doua conflagratie mondiala care a ruinat definitiv societatea multiculturala si diversitatea etnica din Bucovina. Conform Pactul Rimbentrop-Molotov, 23 august 1939, din cauza revendicarilor ilegitime din partea URSS-ului precum si a celorlalti vecini ai României, statul român este somat sa cedeze mai multe teritorii. Astfel Bucovina este rupta în doua, partea din nord este cedata URSS-ului iar partea din sud ramâne în România. Aceast partaj s-a facut pe principiul minoritatilor, Moscova argumentându-si pretentiile pe baza comunitatii ukrainiene din Bucovina de nord, comunitate destul de mica în comparatie numarul românilor si germanilor. În 1940, la initiativa Berlinului si cu consimatamantul desavarisit al Moscovei pe de o parte si al Bucurestiului pe de alta parte, începe repatrierea germanilor din aceasta provincie în cel de al Treilea Reich. Acest proces de mutare a populatiei nu era nimic altceva decât un altfel de deportare în conditii cât de cât umane. Numesc acest proces deportare deoarece s-au deplasat familii întregi, sate întregi punându-se la dispozitia lor mai multe trenuri în care s-au îngramadit câteva mii de persoane. Din Bucovina de nord sunt deplasate în Germania.

Pâna la 17 septembrie 1940 au fost stramutati 44577 de germani din Bucovina de Nord iar din Bucovina de Sud au fost stramutati 52129 de germani. Daniel Hrenciuc foloseste în caretea sa termenul de repatriere, însa cred ca este prea mult spus. Drept dovada faptul ca multi germani s-au si întors dupa câtiva ani datorita faptului ca nu au gasit ceea ce se asteptau sau ceea ce li s-a promis. În relitate nu Germania era patria lor ci fostul Imperiul Habsburgic, un stat multinational, federal, liberal si în mod paradoxal, avangardist, cel putin din punct de vedere cultural. Indiferent de profesiile lor, de la macelari si zidari la ziarsit, profesori, avocati, medici, comerciati, librari, etc. germanii nu au gasit în cel de al Treilea Reich ceea ce si-au dorit. Totusi, mult mai crunta a fost situatia pentru cei care au ramas în România. În 1944, dupa un alt 23 august, România întoarce armele împotriva Germaniei iar conformarmistitiului cu Aliatii din luna septembrie, se angajeaza fata de Moscova sa deporteze în URSS etnicii germani perisculosi, adica cei care au colaborat cu nazistii. În realitate Moscova pretindea dportarea tuturor etnicilor germani pentru a-i folosi ca mâna de lucru bruta, necalificata în diferite uzine, cariere de piatra, mine si exploatarea lemnului. Autoritatile române, extrem de obediente, au deportat efectiv pâna în martie 1945 cel putin 70.000 de etnici germani. Din exces de zel, din Bucovina de sud, au deportat inclusiv maghiari si polonezi doar datorita similitudinii numelor acestora cu numele de familii germane, iar în actele întocmite au notat ''origine incerta''. A fost o greseala imensa si foarte costisituare. A fost o greseala diplomatica în primul rând, România având prizonieri de razboi în URSS fata de care nu a ridicat nici un fel de drept sau pretentie. De asemenea avea un personal numeros în Germania precum si prizonieri de razboi pe care Wermachtul i-a capturat la finele anului 1944. În aceste conditii statul român se angaja pro bono fata de Moscova sa deporteze o minoritate etnica fara nici o conditie. A fost o peirdere economica în primul rând, societatea româna fiind lipsita de mâna de lucru calificata, de profesionisti, de practicieni ai profesiilor liberale precum si de o buna parte din comercianti. De asemenea din punct de vedere cultural, dupa distrugerea comunitatii evreiesti, era distrusa comunitatea germana, cu satele sale, cu teatrele si librariile sale, cu bisericile si lacasele de cult pe care le avea. Autoritatile române au ajutat armate sovietica sa deporteze în URSS inclusiv pastori, calugari si maici de etnie germana. Un al doilea holocaust în deplinatatea cuvântului s-a desfasurat pe teritoriul României între 1944-1947.

Ceea ce urmeaza este o relatare sumbra a unei realitati triste pe care o regasim descrisa în romanele Hertei Muller si Catalin Doarian Florescu. Sasii din Ardeal, svabii din Banat si germanii din Bucovina, atât câti au mai ramas, 10 maxim 20 în câte o localitate se straduiesc sa emigreze în Republica Federala Germana, fiind umiliti de Securitate pentru obtinerea unui banal pasaport. Herta Muller, în ''Omul este un mare fazan'' descrie un episod pur si simplu terifiant când o adolescenta, poate chiar minora, este trimisa de familia sa în patul politistului din sat pentru a obtine acel pasaport.

Exodul germanilor continua si dupa 1989, însa de aceasta data are si un efect de bumerang. Daniel Hrenciuc descrie în cartea sa preocuparea si grija germanilor din Bucovina, plecati în Germania de vest, pentru locurile lor natale. Acestia revin aproape anual la Gura-Humorului, Câmpulung si Vatra-Dornei pentru a comemora cel putin memoria stramosilor lor, care cândva au facut drumul invers, dinspre Muntii Padurea Neagra spre Carpati. Cartea merita citita de toti cei care pretind ca sunt pasionati de istorie sau implicati în acest vast si frumos domeniu al culturii. De asemenea ar fi un bun îndrumar pentru pretendentii la o cariera în diplmatie sau poate chiar în politica. Singurul lucru care i se poate reprosa autorului este faptul ca nu a citit tot ! De altfel, este si destul de dificil sa citesti tot ceea ce exista despre Bucovina, cel putin în arhiva CNSAS precum si din bibliotecile nationale din România. Sa retinem ca doar la nivel de presa, în perioada interbelica existau 104 periodice de limba germana în România Mare. Nu cred ca cineva a citit macar câte un numar în aceste periodice.

Emilian Dranca

10 Shares Tweet0 Pins