Gurghiu - Görgeny-Szent-Imre von August Roland von Spiess
Domeniul regal de vanatoare in trecut si astazi

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 184 S.; gebundene Ausgabe
Erscheinungsjahr: 2024
Verlag: Hermannstadt, Honterus
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9786060081555

Personaj emblematic in lumea vanatorilor din Transilvania de la sfarsitul sec. al IX-lea si inceputul sec. XX, August R. von Spiess a intruchipat perfect bravura, devotamentul si pasiunea extrema pentru tot ce inseamna vanatoare salbatica, indeletnicire ce in acele vremuri nu cunostea bariere sau oprelisti.

Spiess s-a nascut in 1864 la Prjemysl (Austro-Ungaria) si a decedat la Sibiu in 1953.

August von Spiess, al carui nume inainte de innobilare era August Roland von Braccioforte, a intrat in 1875 la Scoala Militara „Sankt Polte", dupa care a urmat Academia Militara Tereziana din Viena.

Pe vremea cand era inca copil, tatal sau care era un excelent tragator de alice si glont i-a stimulat tanarului August interesul pentru tirul sportiv si l-a trimis sa urmeze cursurile specifice unei scoli de trageri militare ale armatei. Mai tarziu viziteaza fabricile de armament si munitie din Klagenfurth, Ferlach, unde primeste explicatii pretioase legate de armele de foc.

Cunostintele din sfera tehnica a tirului si balisticii ca de altfel si multele exercitii practice i-au fost de un real si binevenit ajutor mai tarziu, cu ocazia vanatorilor pe care avea sa le traiasca.

Dupa 10 ani de studii militare, in anul 1885 a fost numit locotenent in Regimentul de Infanterie 64 din Transilvania, zona Orastie-Sebes.

Pe bancile Academiei Tereziene il cunoaste pe Arpad Bora, secui din zona Ciucului, care-i povesteste despre frumusetile din padurile ardelene, precum si despre vanatorile unice ce se fac aici.

Dorinta tanarului Spiess era sa ajunga in Batalionul 23 Vanatori din Ciuc, insa destinul i-a rezervat cu totul altceva, plasandu-l in sudul Transilvaniei la Orastie.

Desi in zona vanatoarea se derula dupa niste reguli impuse, totusi amintirile specifice varstei si locului nu au fost tocmai memorabile. Ucenicia de vanator transilvanean a fost pigmentata de o serie de accidente de vanatoare, dintre care unul mortal, la care Spiess a fost martor, toate insumate determinandu-l sa faca in viitor vanatori individuale, fara a mai participa in zona la vanatori colective.

Adoptand principiul ca doar prin fortele proprii se poate ajunge la performante, Spiess isi procura un prepelicar, o bufnita si cativa copoi de mistreti.182525_374517605963385_1146828758_n[1]

Învatase totusi cate ceva din vanatoarea transilvaneana si incepuse sa vaneze la picior cu cainele, la panda sau folosind dibuitul, iar o satisfactie de moment au fost cele 3 vidre dobandite, vanat foarte apreciat de acesta.

Setea de cunoastere a tanarului locotenent Spiess reclama un maestru care sa poata alimenta si oferi raspuns la toate intrebarile legate de vanatoarea acelor vremuri si acelor locuri din sudul Transilvaniei.

Iar „maestrul absolut" auzise ca traia in Sibiu si ca era locotenentul Andreas Berger din Reg 31 Infanterie.

Dorinta mare de a-l cunoaste pe Berger il face pe Spiess sa mearga la Sibiu si sa il intalneasca.

Drumul de la Deva la Sibiu il va face cu o bicicleta, iar pe parcursul calatoriei sperante si temeri incolteau in mintea tanarului Spiess.

Andreas Berger il primi cu caldura si simpatie pe Spiess, iar intre ei s-a cimentat o prietenie vanatoreasca durabila.

Andreas Berger l-a considerat pe Spiess un frate mai mic si avea sa-i desluseasca toate tainele deprinse din lumea salbaticiunilor.La propunerea lui Berger, locotenentul Spiess face toate demersurile posibile pentru a fi mutat la Sibiu, unde putea colinda impreuna cu maestrul sau muntii din jurul Sibiului, munti care reprezentau granita intre Transilvania si Romania.

Dupa ce in 1889 a fost avansat la gradul de locotenent major, Spiess s-a stabilit in Sibiu, unde activa ca ofiter de instructie. Din anul 1893 a devenit profesor la Scoala Militara de Cadeti de Infanterie din orasul Sibiu, iar in 1911 a fost numit comandantul acestei scoli.

În februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel si a preluat comanda Regimentului nr. 2 din Sibiu.

Multe vanatori reusite, multe intamplari unice si momente exceptionale i-au legat pe cei doi prieteni.

Caracterul boem si nobil al lui Berger asociat cu spiritul neodihnit de explorator si indrazneala lui Spiess au dus la nasterea unor adevarate expeditii initiatice.

Berger era un erudit, o enciclopedie si avea veleitati inspre latura stiintifica a vanatorii ca arta.

El a scris o sinteza memorabila cu caracter documentar despre vanatul si vanatoarea din Alpii Transilvaniei, unde descrie cu finete speciile existente in fauna in trecut si in prezentul acelor timpuri (lucrarea a aparut in 1914 la Sibiu).

De asemenea, el il indruma pe Spiess sa scrie articole in revistele vanatoresti ce apareau in Austria – Ungaria si Germania.

Foarte emotionanta este relatarea facuta de Spiess in revista germana Wild und Hund nr. 39/1931 legata de amintirile acestuia :

„Berger si cu mine am fost nedespartiti la bine si la rau.

El a fost martor la cununia mea, nasul primei mele fetite, el era „Unchiul Waldteufel" (Demonul padurilor, denumire data poate ca urmare a figurii impozante a lui Berger sau a mustatilor stufoase), al copiilor mei, prietenul si sfatuitorul casei mele.

N-au lipsit elemente de discordie sau de invidie care au cautat sa ne desparta. Slava Domnului, aceste tensiuni nu ne-au influentat si am continuat sa ramanem prieteni credinciosi.

În anul 1919 amicul Berger s-a dus la o vanatoare in munti cu doi domni. Însa Berger sufera un accident soldat cu fractura femurului.

O luna intreaga zacu barbatul acesta atat de sanatos si zdravan in spitalul din Sibiu, unde il vizitam si ii tineam de urat in fiecare zi. Cand in luna august a trebuit sa plec in munti, s-a lasat convins in timpul absentei mele sa i se faca operatie, interventie ce a dus la un stop cardiac si a cauzat moartea lui Beger.

A fost inmormantat in lipsa mea , iar eu nu am stiut decat dupa ce faptul s-a consumat, cand am coborat din munti.

Astfel n-am putut da nici ultima cinstire bravului camarad de vanatoare cu care am impartit timp de 30 de ani bucuriile si greutatile din muntii mei dragi.

Un manunchi de cetina a fost singurul lucru pe care l-am putut depune pe mormantul scumpului meu prieten".

Trebuie subliniat ca Andreas Berger a reprezentat o grea pierdere pentru lumea vanatoreasca sibiana din acea vreme.

Ramas fara prietenul sau bun, Spiess sufera direct afectat de descentralizarea armatei si a situatiei economice si sociale aparute, dar Providenta face ca la Sibiu sa vina comandant suprem al Armatelor de Vest, un vanator din patria mama, care in curand devine Presedintele Consiliului de Ministri.

Acesta il recomanda pe colonelul Spiess regelui Ferdinand pentru postura de Director al Vanatorilor Regale.

Din 1 iulie 1921 si pana in 1939, Spiess a amenajat cu multa daruire si profesionalism tipic austriac cele 21 de terenuri de propaganda regala cu specific de munte, deal si campie populate cu toate speciile de vanat existente in fauna Romaniei.

Primele doua lucrari cu care Spiess debuteaza in literatura cinegetica sunt monografii cu caracter documentar ridicat.

Prima se intituleaza „Gurghiu : Gorgeny St. Imbre" si apare in lb. germana in anul 1929 la Sibiu la Editura Krafft & Dortleff.DSCN2628

Desi Spiess mai publica zeci de articole in reviste germane ca „Waidmannsheil" si „Wild und Hund", „Karpathen Weidwerk", „Der deutsche Jager", precum si in reviste autohtone „Revista Vanatorilor" si „Carpatii", totusi prima sa lucrare apreciata de specialistii in materie este cea mai sus amintita.

Monografia Gurghiu prezinta situatia din trecut si cea a prezentului (raportat la anul aparitiei), a admirabilului teren de vanatoare de pe Valea Gurghiului cu o suprafata de 45 000 de hectare.

Spiess expune intr-un limbaj elevat in monografia „Gurghiu" peripetiile luptelor ce se desfasurau acolo pentru vanarea Zimbrului, cum Principele Rudolf organiza celebrele sale vanatori de ursi, cum contele Samuel Teleky a vanat primul sau cerb, sau regele Ferdinand a dobandit ultimul sau cerb, despre felul in care exercitau cele mai distinse personalitati ale vremii si invitatii lor vanatori la vanatul mare.

Disciplina tipic militara nu lipsea din caracterul si conduita vanatoreasca a colonelului Spiess. Regretatul meu prieten, ing. Constantin Dominic mi-a relatat ca auzise de la batranii lui paznici din Prundul Bargaului ca, pe vremea cand lucrau pe terenul regal de la Bargau, in perioada boncanitului Spiess le interzicea sa urineze in zonele de muget, acestia folosind sticla pe post de toaleta portabila, spre a nu deranja prin mirosul urinei taurii ce umblau prin zona.

A doua monografie scrisa de colonelul Spiess apare in 1933 si se intituleaza „Die Wildkammern des Retezatmassif" (Rezervatiile de vanat din Masivul Retezat). Aceasta este tradusa si in romaneste si reeditata in 2005 la Ed. Hora din Sibiu.

Tot in 1933 vede lumina tiparului lucrarea ce va deveni un roman clasic de vanatoare „Im Zauber den Karpathen" (În farmecul Carpatilor) la Ed. Paul Parey din Berlin.

În 1940 Spiess mai ofera publicului cititor doua carti de exceptie, dintre care una in premiera, scrisa in limba romana „Din Ardeal la Kilimandjaro".

A doua este tot in limba germana, prezinta bilantul vanatorilor regale pe care le-a organizat cat a fost in functia de director. („Siebzehn Jahre in Rümanischen Hofjagddienst" – „17 ani in slujba vanatorilor Coroanei Regale").

În viata vanatorului Spiess, caprele negre, ursii, cocosii de munte si cerbii au avut statut special, fiind vanate cu mult patos.

Vanatorilor pe care le-a intreprins la cerbul din Carpati le inchina chiar o lucrare („Karpathenhirsche: Waidwerk aus fünf Jahrzehnten – Cerbii din Carpati: Trofee din 5 decenii de vanatoare").

Sunt multe de spus despre complexitatea si inconfundabila activitate a celui ce a fost August von Spiess.

Vanator pasionat, Spiess nu s-a limitat doar la a vana, acesta s-a implicat mult pentru a imbunatati si conditiile de viata ale vanatului, militand cu vehementa impotriva utilizarii stricninei, ca mijloc de reducere a unor specii carnivore, culegand date care fara indoiala ar fi disparut in negura uitarii, mai ales scriind 6 opere in domeniul cinegetic dozate cu o originalitate aparte.

Spiess a ocupat, de-a lungul vastei sale cariere, functii de conducere, unele onorifice in diversele societati pentru ocrotirea vanatului mare (ex. Federatia vanatorilor si protectorilor de capre negre), s-a implicat mult in ornitologia autohtona, a fost un exemplu de conduita vanatoreasca.199901_439612502750952_647174642_n[1]

Cred ca cea mai potrivita formula de incheiere pentru aceasta scurta biografie ar fi finalul articolului scris de colonelul Spiess in revista Wild und Hund nr. 39 din 1931 :

„Timpurile s-au schimbat. Departe este vremea aceea cand Berger si cu mine, liberi ca lupii codrului, cutreieram muntii si padurile din jurul Sibiului. Frumoase timpuri care au disparut. Lupii, ursii, rasii, vulturii, prietenul Berger, eu, noi toti, aveam acolo sus vanatoarea libera. Peste tot se gasea vanat, pe vremea cand dormeam sub brazii batrani. Nu se stia de stricnina, care pustieste muntii si pajistile.

S-au dus de mult acele timpuri de vanatoare fericita.

Proprietarii vechilor terenuri de vanatoare s-au schimbat si proprietatile s-au micsorat. Marile exploatari forestiere si vanatul navalnic au distrus vechile rezerve de padure, in timp ce arenzile s-au ridicat la sume ametitoare.

Da, astfel s-au schimbat vremurile !

Pe batranul meu prieten il acopera de mult tarana, iar eu poate nu mai sunt departe de ea.

Poate dincolo in vesnicele teritorii de vanatoare ne vom putea revedea. Atunci batrane „Demon al padurilor" ne vom povesti din nou amintirile care ne-au legat, despre cerbul alb de la Cindrel si despre cel cu 20 de ramuri de la Iuzba; vom rade de patania cu vierul capital chior din Rasinari, pe care tu l-ai ranit iar eu l-am impuscat trei luni mai tarziu.

Dumnezeule ! Ce vremuri frumoase au fost, batrane ! Nu vor mai reveni insa pentru nimeni, niciodata !"

Radu V.Mija

1 Share Tweet0 Pins