Muzeul Cetate: Axente Sever - Frauendorf: Un deceniu de activitate (2009-2019). von Ioan Gabor
mit einem Vorwort von Stadtpfarrer Gerhard Servatius-Depner, Mediasch

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 125 S. + umfangreicherter nichtpaginierter Bilderteil; Broschiert
Erscheinungsjahr: 2020
Verlag: Selbstverlag
Sprache: Deutsch
ISBN: 9876060080480

Iata ca înca o carte, dedicata mai ales axentenilor, vede lumina tiparului: Muzeul Cetate: Axente Sever - Frauendorf: Un deceniu de activitate (2009-2019). Cartea este scrisa de inimosul octogenar Ioan Gabor, initiatorul si fondatorul Muzeului-cetate din Axente Sever - Frauendorf, muzeu unic în România. Asa cum anunta si titlul, este un volum despre cei zece ani (nn. - 11) de activitate muzeistica si de promovare a patrimoniului imaterial, de colaborare deosebita cu autoritatile si cu consatenii, români si sasi deopotriva. Cartea este prefatata de preotul Gerhard Servatius-Depner din Medias, care îi aduce un binemeritat elogiu autorului. În prefata volumului, dl. Servatius-Depner face cunoscut cititorilor faptul ca s-a reînviat obiceiul sasilor de Kronenfest - Serbarea Coroanei (Roata), ce se tinea dupa datina (asta înaintea emigrarii masive a sasilor) în jurul zilei Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (29 iunie). Mentiona ca acest obicei s-a pastrat doar în trei locuri din tara.

Dupa prefata, autorul ne prezinta în germana si româna Das Siebenbürgen Lied=Cântecul Transilvaniei, un cântec solemn închinat plaiului secular al Transilvaniei - o "mândra tara cu puteri si bogatii", un tarâm de "graiuri diferite-n fel si ton", dar în care "rugaciunile unite urca limbile-mpartite spre dumnezeiescul tron". Un cântec ce este - asa cum scria prof. univ. dr. Gh. I. Manolache - "adânc ancorat în istoria si imaginarul de pe Târnave", pe un text al filologului german si redactorul saptamânalului Siebenbürgisches Wochenblatt Leopold Maximilian Moltke (1819-1894), pe o melodie de Johann Lukas Hedwig (1848). Traducerea de exceptie a cântecului (în româna) îi apartine poetului si traducatorului Dan Danila.

În Cuvânt înainte, autorul specifica faptul ca volumul reprezinta o valorificare a unor marturii trecute si prezente ale comunitatii sasesti si românesti, o evocare a trecutului milenar al satului Axente Sever, aducând calde multumiri Excelentei Sale domnului Reinhart Guib, episcopul Bisericii Evanghelice C. A. din România, recunostinta sotilor preoti Hildegard si Gerhard Servatius-Depner, multumiri doamnei Ilse Constantin-Seidner si familiei Uwe si Maria Draser.

Cartea aduce marturii arheologice descoperite în sat si împrejurimi, expuse în muzeu: un lustruitor de vase din eneoliticul dezvoltat, monede romane si grosi polonezi de argint din perioada regelui Ioan Cazimir, o secure de lupta din fier (sec. XV-XVI), un creitar din 1665 din timpul lui Leopold I, alte monede din care una de la împaratul Hadrian din anii 117-138 d. Hr. , 563 de denari romani de argint (271 îHr. -49 î. Hr.), 200 de denari romani republicani, 20 de kosoni s. a.

Comuna Axente Sever, din Tara Vinului - Weinland, are în componenta localitatile Axente Sever, resedinta comunei, Agârbiciu - Arbegen si Soala - Schaal. În aprilie anul curent (2020), s-au împlinit 715 ani de la prima atestare documentara a satului, sub denumirea de Villa possesoio Asszonyfalva (15 aprilie 2305), alte mentiuni documentare aparând, într-un registru din Arhiva Vaticanului. Numele localitatii, ce apare în izvoare cu transcrieri diferite - Assonyfalva, Villa Dominarium, Frauendorf, Franderf, Frâua - se schimba dupa numele marelui pasoptist Axente Sever, originar din aceste locuri.

Evolutia demografica este prezentata de la stabilirea primelor familii de români în zona, apoi în timpul Împaratului Iosif II; primele date românesti de care dispunem privind populatia, sunt de la episcopul Inocentiu Micu-Klein (1692-1768), când la 1733, în Frâua erau 205 români, toti greco-catolici în stil bizantin. Autorul ofera si date privitoare la evolutia populatiei sasesti dintr-o istorie a Brasovului din anul 1532 (pomenind de 84 de gospodarii); alte date statistice sunt furnizate dintr-un document din 1806, care atesta existenta a 120 de locuinte cu 520 de persoane, un document de la 1819 - 163 de gospodarii locuite de 815 sasi; alte recensaminte sunt cele desfasurate în anii 1880, 1910, 1930, 1941, 1948, 1980, 1992, 2000, 2002 - ultimul numarând 2197 persoane, din care 92,6% sunt români.

Sunt date repere despre colonizarea sasilor, folosind ca sursa, o publicatie a doamnei Monica Vlaicu despre Universitatea saseasca a (Convergente transilvane, 2000, p. 4); specifica ca popularea s-a început înca din timpul regelui Geza al II-lea, extinsa pâna în a doua jumatate a veacului al XIII pâna în Valea Târnavei Mari.

Biserica atestata în anul 1322 este construita în stil gotic, fiind plasata în mijlocul satului si, un amanunt mai rar întâlnit, turnul-clopotnita este plasat deasupra corului. Chenarul de piatra al usii sacristiei este unul dintre cele mai frumoase elemente de sculptura gotica târzie.

În continuare, Ioan Gabor ne ofera date despre vecinatatile sasesti si formele de întrajutorare, prevazute în statute, Richtag-ul (zi a judecatii), tabla vecinatatii, lada vecinatatii si chiar si steagul arborat în momente importante din viata comunitatii. Nu uita nici de Fratii, în care baietii si fetele primeau confirmarea a doua Duminica dupa Pasti. Deruleaza si secvente din Revolutia Româna din 1848-49, specificând ca trupele armatei austriece au fost încartiruite la Frâua în martie. Dupa alte informatii cuprinzatoare despre serbari, aspecte legate de învatamânt, cultural-artistice si sportive, Ioan Gabor trece la personalitatile satului, a caror memorie o cinsteste cu onoare.

Un capitol-omagiu i l-a rezervat olandezului ing. Ton van Rijen (1934-2016), ocrotitor ideal si financiar al muzeului si cetatean de onoare al satului, de a carui familie îl leaga duioase si trainice amintiri, în truda unita a facerii muzeului. Ideea initiala a fost de restaurare exemplara a cetatii fortificate de la Axente Sever si de augmentare a functionalului, vital pentru posibilitatea initierii de circuite turistice, plus un punct de informare turistica. Inaugurarea spatiilor destinate muzeului si a camerelor de oaspeti a avut loc în ziua de 2 mai 2009. Evenimentul a fost mediatizat: Dna Christel Topescu-Ungar a prezentat evenimentul pentru emisiunea în limba germana de la TVR 1, iar dna Beatrice Ungar a scris un articol documentat în Hermannstädter Zeitung din 8 mai 2009, cu titlul Modellhaftes Sanierungskonzept/ Un concept de restaurare cu valoare de model etc. Antoine van Rijen, si sotia lui, Gabi Teodorescu, au continuat sa se ocupe de muzeu, prin idei generoase si sprijin energic, ducând renumele frumusetii si bogatiei mostenirii milenare dincolo de granitele tarii. Evident ca ajutor si participare s-a primit si din partea Bisericii Evanghelice si a Excelentei sale Dr. Christoph Klein si a familiei de preoti Servatius-Depner s. a. Lucrarea aduce înaintea ochilor cititorilor personalitatile satului, primul fiind Axente Sever, dar doar succint prezentate, nu ca în monografia comunei, în care le-a prezentat mai pe larg.

Finalul lucrarii cuprinde, pe lânga bibliografie, lista donatorilor, impresii din Cartea de onoare si ilustratii din muzeul-Cetate si exponate din muzeu, între care din colectia valoroasa a autorul, aparte este desaga tatalui, Ioan Gabor sr., participant la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918. Pe lânga cartile pe care le-a scris, vrednicul Ioan Gabor, alaturi de sotia lui, ne lasa mostenire colectia sa particulara, împreuna cu altele, care alcatuiesc minunatul Muzeu-cetate de la Axente Sever!

Ioan Axente (ulterior Axente Sever) a vazut lumina zilei în satul Frîua la data de 15 aprilie 1821, ca întâiul fiu al lui Iacob Axente si al Anei Axente (n. Maxim). Parintii lui erau tarani cu ceva stare, asa ca si-au dat copiii la scoala dupa puteri. Axente Sever urmeaza scoala primara la Blaj (1831-1835), îsi continua apoi studiile la Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, desavârsindu-si educatia la Blaj, la cursuri de nivel superior, adica 2 ani de Filosofie (cu Simion Barnutiu) si 4 ani de Teologie. Devine profesor de latina si de româna la un pension privat si la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti; aici îl surprinde Revolutia Româna: în locuinta sa s-a adoptat planul ei.

Revenit în Transilvania într-un moment dificil pentru Revolutia Româna de aici, românii pregatindu-se sa se înarmeze din cauza teroarei dezlantuite de nemesimea maghiara dupa Adunarea de la Blaj. A participat la Adunarea granicerilor de la Orlat, din 10-11 septembrie 1848, care a formulat un prim program radical. Participa între 15-25 septembrie 1848 la cea de-a treia adunare de pe Câmpia Libertatii, aici întâlnindu-se cu Avram Iancu, sosit si el în fruntea a 10.000 de moti. Tot aici semneaza documentul programatic al Revolutiei. În prezenta a 60.000 de români înarmati, Avram Iancu, Axente Sever, Al. Papiu Ilarian si August Treboniu Laurian au formulat programul românilor, creându-se dupa model roman 15 prefecturi conduse de 15 prefecti, secondati de viceprefecti si tribuni. Fiecare legiunea trebuia sa dea 10.000 de barbati înarmati. Axente a devenit primul prefect de legiune, Legiunea I din Blaj, remarcându-se ca un veritabil conducator militar si stralucit strateg. În doua ori a depresurat cetatea Alba Iulia (cu o armata austriaca în ea), asediata luni de zile de trupele ungare.

A fost unul din initiatorii si membru fondator al Asociatiunii ASTRA din Sibiu si deputat în Dieta de la Sibiu (1863-1864). A participat la conferintele Partidului National Român, în perioada 1869-1884.

S-a retras la Brasov si dupa o suferinta pe patul de spital, la vârsta de 85 de ani, trece în eternitate, în ziua de 13 august 1906. Dupa propria dorinta este înmormântat la Blaj, în micul cimitir de lânga Catedrala Mitropolitana greco-catolica, între alti doi sfinti ai neamului, Timotei Cipariu si mitropolitul Alexandru Sterca Sulutiu. Acest mic medalion dedicat personalitatii sale se doreste a fi un prolog al evenimentelor viitoare, din anul urmator - 2021 -, când vom aniversa bicentenarul nasterii acestui simbol al demnitatii nationale, Axente Sever (1821-1906) si vom comemora 115 ani de la trecerea sa la cele vesnice.

Irina Racovitan

Biblioteca Judeteana ASTRA Sibiu

0 Shares Tweet0 Pins