Labis. Jurnalul pierdut von Cosmin Perta

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 184 S.; Softcover/Paperback
Erscheinungsjahr: 2022
Verlag: Humanitas
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9789734689989

„Ma acuza unii si altii ca nu sunt «modest». Sunt modest, dar nu în acceptiunea comuna si limitata. Sunt constient de înzestrarea mea poetica, sunt constient ca poemele mele sunt mult mai bune decât ale multora si sunt constient ca am un scop în viata pe care cei mai multi nu îl au. Asta nu ma poate face modest asa cum îsi imagineaza ei. E o prostie sa fii modest în fata prostilor. Dar sunt modest pentru ca îmi cunosc limitele, chiar daca sunt mult peste ale altora, ele exista. Sunt modest pentru ca îmi cunosc locul si rolul în societate. Sunt modest pentru ca nu cer si nu ma astept niciodata la ceva nemeritat. Sunt modest pentru ca nu urmaresc marire, ci valoare, nu câstig, ci calitate. Sunt modest si recunosc talentul, maretia, valoarea altora, multi, la fel de buni sau mai buni decât mine. Sunt modest pentru ca urmaresc sa fac doar binele si generozitatea e forma mea de modestie. Nu voi fi însa niciodata modest, adica supus, în fata nedreptatii, a mitocaniei, a lipsei de valoare, a semidoctilor, a oportunistilor, a înfumuratilor, a dogmaticilor, a tradatorilor, dictatorilor, calailor si limitatilor cu pretentii de genii."

Nicolae Labis s-a nascut pe 2 decembrie 1935 într-o familie de învatatori, în Poiana Marului, Malini, Suceava. A fost un copil precoce, care citea de la cinci ani si era interesat de teatru. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu tatal plecat pe front, familia s-a refugiat lânga Câmpulung-Muscel, unde a trecut prin greutati care aveau sa influenteze decisiv parcursul artistic al viitorului scriitor. În special foametea pe care au îndurat-o si dupa revenirea tatalui si întoarcerea în Moldova, în 1945, si-a lasat amprenta asupra modului sau de gândire. Aceasta a fost si perioada în care a început sa scrie versuri. A studiat la Falticeni si la Iasi, unde s-a remarcat printr-un talent poetic deja evident, prin cultura generala vasta, dar si printr-o atitudine rebela si dârza, care avea sa-l însoteasca pâna la final.
A publicat în reviste si a obtinut rezultate scolare remarcabile. La 15 septembrie 1952, a început sa frecventeze cursurile Scolii de Literatura si Critica Literara „Mihai Eminescu" din Bucuresti, o institutie experimentala desfiintata în 1955. Acolo a legat primele prietenii literare durabile si s-a impus în scurt timp ca una dintre vocile poetice cele mai puternice si mai autentice ale epocii sale. A fost o perioada dificila, marcata de o serie de conflicte fatise pe care le-a avut cu reprezentanti de marca ai proletcultismului si ai gândirii politice de partid. În 1955 s-a înscris la cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti, de unde a fost exmatriculat din cauza absentelor. În 1956 a publicat primele doua carti, Puiul de cerb (o carte pentru copii) si Primele iubiri (pe care o considera adevaratul sau debut). Totodata a lasat editurii, în forma aproape finala, volumul Lupta cu inertia, dupa ce revenise de mai multe ori asupra lui, fiind cenzurat masiv. A murit în decembrie 1956, dupa o spitalizare de câteva zile în urma unui accident de tramvai, petrecut în conditii neelucidate, asupra caruia planeaza suspiciuni si controverse nerezolvate nici în ziua de azi.

0 Shares Tweet0 Pins