Radu Stanca si Sibiul von Anca Sirghie

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 394 S.; Broschiert
Erscheinungsjahr: 2022
Verlag: Techno Media
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9786066164535
Auflage / Bände: 2.

Exista scriitori care, mai devreme sau mai târziu, îsi gasesc interpretii devotati trup si suflet, scrierile respective devenind a fortiori repere inamovibile în întelegerea cât mai exacta a vietii si operei respectivului scriitor. Un ase­menea devotament a manifestat în legatura cu Radu Stanca universitara sibiana ANCA SÎRGHIE, a carei teza de doctorat din 1981, "Radu Stanca - Studiu monografic", sustinuta la Facultatea de Filologie a Universitatii din Cluj, aducea date importante privind nu atât viata poetului-dramaturg cât Opera, optiunea cercetatoarei fondându-se pe ideea si incon­testabilul adevar ca "opera este fructul suprem al vietii unui scriitor". De la aceasta perioada "de pionierat", dintr-o vreme când începusera sa apara primele editii cu poezia si creatia dramatica ori publicistica a "genialului plama­ditor al slovei, ca poet si ca dramaturg", d-na Anca Sîrghie a trecut la o mai "dreapta si echili­brata prezentare a raportului dintre biografie si creatia artistica", semnând împreuna cu univer­sitarul Marin Diaconu monografia "Radu Stanca. Profil spiritual" (vol. I si II, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2015, cu un Cuvânt înainte de Eugen Simion). Lucra­rea intentiona o "panoramare" a valorosului scriitor român contemporan "pe care destinul l-a izbit cu puterea valurilor marii în furtuna", perioada afirmarii lui coincizând în mod nefast cu nefastul deceniu al proletcultismului"... A urmat acestui demers de buna colaborare cartea "Radu Stanca. Evocari si interpretari în evantai" (Ed. Techno Media, Sibiu, 2016), în care d-na Sîrghie, pastrând deschiderea celei precedente, aducea "necesarul adaos" de marturisiri datorate unor prieteni si actori, cu trimiteri numeroase la activitatea lui Radu Stanca la Sibiu.
Recenta carte, "Radu Stanca si Sibiul" (Tech­no Media, Sibiu, 2022, 393 p., cu anexe - foto si facsimilari) dezvolta aceasta documentare privind existenta omului si profesionistului în orizont sibian, burgul transilvan Hermannstadt ("conglomerat cu iz medieval" - Mircea Braga) punându-si cu discretie "amprenta" asupra vietii si creatiei lui Radu Stanca:
"Atât de profund a cunoscut el urbea si împrejurimile ei, îndragostindu-se de ele, încât la ochii orasului, care te masoara de pe acoperisuri, te urmaresc si poate te pot obseda, Radu Stanca a adaugat propriul ochi. Cu ochiul lui launtric el a privit spre tot ce-l înconjura, descifrând taine ce scapa celor mai multi locuitori ai orasului-burg."
Cine parcurge textele poetului-dramaturg, comentariile sale, poate întelege mai profund "identitatea inconfundabila a acestui spatiu transilvan", fie ea "tragica" sau "blestemata" dupa "starea lui sufleteasca", caci - scrie autoarea - "între autorul Horei domnitelor si Sibiu exista un raport de reciprocitate."
Nu este deloc vorba de un elogiu localist, suntem preveniti de universitara sibiana, care a scris materiale de seama despre Cioran (ferventa participanta la Colocviile Cioran) si l-a cunoscut bine pe filosoful de la Paltinis, Constantin Noica. Iar de numele orasului se leaga amintirea unor nume de seama de la Eminescu la Lucian Blaga, de la Constantin Brâncusi la Mircea Eliade s.a.m.d.
Radu Stanca, nascut la 5 martie 1920, la Sebes, dar plecând dupa numai doi ani cu familia la Cluj, unde se va forma, avea sa se împlineasca profesional la Sibiu. Autoarea, traind în acest vechi burg transilvan cu pecetea lui baroca si de un evident multiculturalism, a cunoscut în adolescenta direct spectacole puse în scena de regizorul Radu Stanca, bala­dist neîntrecut, dramaturg redescoperit la ade­varata dimensiune valorica, teatrolog de viziune reformatoare, eseist rafinat, ba chiar actor si regizor de indubitabil talent, recunoscut, iata, drept "cel mai important om de teatru al orasu­lui-cetate". Teatrul de Stat de la Sibiu a devenit una din cele mai invidiate scene ale tarii, pe care Radu Stanca a montat peste 30 de spectacole, dar pe care nu a vazut jucându-se niciuna din cele 15 piese scrise de el, pre­cum antum nu a vazut lumina rampei nicio pie­sa de-a lui pe vreo alta scena din tara, precum nici azi nu se cam întâmpla chiar la el acasa! (un izvor pretios de informatii din peri­oada 1945-1961 îl reprezinta "Romanul epis­tolar" Ion Negoitescu-Radu Stanca, editat în 1978).
Mort la doar 42 de ani (urmat fiind, la doar sase luni, de fiul sau Barbu), opera i-a fost editata de iubita lui Doti, actrita de mare talent si devotata sotie, la care fac trimitere multe versuri din "Art doloris" si alte cicluri. Însasi dna Anca Sîrghie a contribuit la editarea, în 2012, împreuna cu Marin Diaconu, a volumului "Daltuiri", la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arte, semnând prefata intitulata "Prin cetatea de umbre a antumelor lui Radu Stanca", având satisfactia ca , dupa un deceniu de cercetare a profesorului Diaconu în toata presa româneasca din perioada 1932-1962, "s-au adus la lumina poezii necunoscute, texte de publicistica, chiar si un fragment din creatia lui de teatru". De reamintit ca împreuna au reusit editarea volumelor dedicate "Profilului spiri­tual", baza solida pentru viitoarele monografii, studii, eseuri si editii de Opere. Sunt apoi de retinut atâtea si atâtea manifestari cultural-artistice pe plan local, si nu numai, la care dna Anca Sîrghie a fost mereu implicata, militând pentru resuscitarea / trezirea interesului tine­relor generatii fata de "cel mai talentat baladist al literaturii române", "Salcia plângatoare" (Eugen Simion) a generatiei poetilor români din deceniul VI al secolului al XX-lea.
"Poezia baroca (cum altfel ar fi putut fi perceput burgul transilvan!, n.n.) - scrie dna Anca Sârghie - a lui Radu Stanca pune în ecuatie Timpul, Viata si Moartea, purtând patina unui ev apus în versuri de o debordanta fantezie si de o armonie cristalina." (p.352).
De fapt, când vorbim de Radu Stanca (5 martie 1920, Sebes - 26 decembrie 1962, Cluj), fiu al Sebesului si o vreme asistent al lui Lucian Blaga la Facultatea de Filosofie a Culturii aflata în refugiu la Sibiu în anii 1940-1945, ne amintim neaparat de "Constelatia Stanca", adica de cele "Trei generatii de carturari si oameni de stiinta" (Mihai Octavian Groza, comunicare la Centenarul Radu Stanca, organizat la Sebes în martie 2020, publicata în "Destine literare" din Montreal si în "Romanian Journal" din New York).
Sa mentionam ca nici azi - dupa cum arata recent conf. univ. Anca Sîrghie la o sesiune de comunicari stiintifice din cadrul Festivalului International "Lucian Blaga" de la Sebes, 14 mai 2022 - geniul cultural al lui Radu Stanca nu este pus de municipalitatea sibiana în adevarata lumina. Dupa inaugurarea statuii lucrate de sculptorul Ioan Cândea si amplasata în centrul orasului, directorul general al teatrului din Sibiu, actorul Constantin Chiriac, a "facut un pas bun pentru recuperarea acestei personalitati emblematice a Teatrului sibian", urmând a se mentiona pe fatada institutiei numele acestui ctitor si, desigur, introducerea în repertoriu teatral a unor texte scrise de dramaturgul de mare talent Radu Stanca, "total necunoscut concitadinilor nostri".
Asa a trecut anul centenar al poetului, dramaturgului, publicistului, eseistului si omului de teatru Radu Stanca, municipalitatea din Hermannstadt negrabindu-se a lua pe linie culturala masurile mult asteptate (poate din cauza unei consilieri culturale de toata jena, caci Radu Stanca este deja o "marca", un "brand" care... vinde foarte bine, si numai "globalistii" nostri orbi - sau gelosi/ indiviosi pe figura "celui mai frumos din orasul acesta"! - nu pot realiza cât prestigiu ar dobândi viata culturala a Sibiului, recuperându-l întru totul pe neuitatul emblematic Radu Stanca)...
Admirabil este cu adevarat acest demers de cercetare si recuperare pe care de peste patru decenii dna Anca Sîrghie (ea însasi contem­porana a vremurilor în care a trait autorul, în "aerul toxic al proletcultismului", care nu a reusit sa-l infesteze pe Radu Stanca, demnul colaborator al lui Blaga) îl deruleaza de atâtia ani, iar mai recent, începând de la un articol aniversar ("Sibiul lui Radu Stanca", în "Lumina slovei scrise", vol. XIII, Editura "Alma Mater", Sibiu, 2015, pp. 5-8), la "o noua carte" sub acest generic.
De ce "Radu Stanca si Sibiul?", se întreaba retoric d-na Anca Sîrghie si tot d-sa ne lamu­reste: "Pentru ca oricât de buna influenta forma­toare a avut Clujul asupra sa înainte de anul 1940 si oricât de mult visase împlinirea proiec­tului euphorionist, tot în capitala culturala a Transilvaniei, în fapt la Sibiu, el s-a realizat ca actor si regizor. Tot aici a gasit seve de inspiratie poetica, asa ca nicaieri altundeva. Seismica celor doua decenii sibiene (1940-1961) din existenta lui Radu Stanca merita cercetata ca o perioada de sine statatoare, dar fara vreo in­tentie de decupare. Cele doua decenii se cer inter-relationate cu tot ce venea din afara lor."
Intentia marturisita de autoare este aceea de extindere a unui "articol evocator din ceas sarbatoresc" într-o carte de mai larga dezvol­tare si cuprindere, astfel descoperindu-l "pe adevaratul Radu Stanca, cel de dincolo de realitatea carnavalesca prin care a fost nevoit sa treaca."
Astfel, autoarea, dupa cercetarea "obârsiilor transilvane" si a "preludierilor clujene", evoca viata de student la Cluj si apoi la Sibiu, în anii functionarii aici a Universitatii "Regele Ferdinand I", mai exact a unor facultati (Litere, Filosofie, Drept, Medicina), altele functionând la Timisoara (odata cu Diktatul de la Viena din 30 august 1940, pâna la revenirea institutiei universitare în Clujul marilor deschideri de dupa Unirea cea Mare). Aici, la Sibiu, atmosfera orasului medieval îl inspira pe poetul reflexiv-melancolic, bibliotecile bogate, prieteniile (îndeosebi cu iubitul Nego) si participarea la viata teatrala studenteasca, dar si la sedintele Cercului literar "Octavian Goga" ori apoi ale Cercului Literar îi trezesc "o puternica si rasco­litoare emotie". Autoarea studiaza pe rând, în capitole separate, "primatul poeziei" în afirma­rea tânarului Stanca (marcat de teoriile cerchiste privind "resurectia baladei", directie în care va merge si Stefan Aug. Doinas), partici­parea cu contributii deosebite la activitatile Cercului Literar de la Sibiu constituit în 1943 ca cenaclu al studentilor estetizanti "evazionisti" de la Litere si Filosofie - "o manifestare de apogeu a unei exemplare cutezante puse în slujba apararii frumosului privit în oglinda eternitatii"... Sa amintim colaborarea la revista editata de Lucian Blaga, "Saeculum", cu eseuri abordând teme si idei de stilistica filosofica, cu accent pe valoarea estetica a culturii în general, conform adeziunii din scrisoarea trimisa criticului modernist E. Lovinescu în mai 1943, condamnând "pasunismul", samanatorismul si alte "-isme" din epoca.
Retinem clarificarea /nuantarea pe care o aduce dna Anca Sîrghie în privinta optiunii cerchistilor sibieni, prilej de discutii între monografisti (Ilie Gutan, Petru Poanta, Ovid S. Crohmalniceanu, Gabriela Gavril, Corneliu Ungureanu, Ion Simut s.a.): "Cerchistii se afiliau nu la repere europene straine, ci la cele ale spatiului literar transilvan. Punctul în care noi ne disociem de Ion Simut este cel în care Domnia Sa traseaza granita între cerchism si euphorionism, care în realitate au consonat în toate etapele, primul ca manifestare concreta în câmpul creatiei, al doilea, ca statut ideatic. De aici si proiectele lui Radu Stanca de a crea piese de teatru si de a regiza spectacole scenice în stilul euphorionist."
Judicioase toate aceste reconsiderari, punctuale, despre cerchisti si despre "Revista Cercului Literar, mai ales din perioada de apogeu a gruparii din anii 1944-45, autoarea intrând în dialog cu unii reprezentanti si obti­nând informatii clarificatoare (remarcabil capi­tolul în totalitate). Singurul dintre toti cerchistii ramas la Sibiu dupa revenirea la Cluj a Univer­sitatii, Radu Stanca este apreciat de fosta studenta Viorica Guy casatorita Marica drept "cel mai stralucit dintre cerchisti". El continua sa tina legatura cu Cercul si în anii destramarii clujene (corespondenta protagonistului cu alt "titular", confratele Ion Negoitescu, lamureste foarte multe chestiuni dintre cerchisti, inclusiv raporturile acestora cu Lucian Blaga).
Urmarind, apoi, prezenta lui Radu Stanca, cu cronici la carti de eseistica, poezie, teatru, cu eseuri si publicistica în revista "Transilvania", - întemeiata de George Baritiu înca din 1872, aceasta jucând un rol important în viata cultu­rala a Sibiului, - autoarea aminteste de episo­dul tensionat din 1942, când opinia exprimata recenzial a lui Radu Stanca (la lucrarea lui L. Blaga, "Religie si spirit") atrage nemultumirea profesorului de filosofia culturii, considerându-se nedreptatit de catre studentul sau, ceea ce îl determina pe Blaga sa se retraga din Societatea "Astra". Redactia, declarând ca se mentine pe "linia traditiei sale aproape secu­lare, de respect fata de institutiile de temelie ale neamului", se desolidarizeaza de opinia tânarului recenzent care "a trezit unele nedu­meriri", de altfel exprimând o parere "sincera" ce l-a suparat pe Mentor... Urmarind si alte momente din viata culturala a Universitatii "Regele Ferdinand I" din Sibiu, îndeosebi prezenta lui Radu Stanca, autoarea conchide: "Experienta sibiana a studentului Radu Stanca a cuprins liniile de forta ale manifestarii eului sau, de la formarea intelectualului de elita la orientarea spre lumea teatrului, într-o constanta complementaritate cu poezia."
Scriind în registru evocator si omagial despre Sibiul lui Radu Stanca, autoarea marturiseste ca dintre toti cei care au scris despre burgul transilvan de pe malurile Cibinului, cu renu­mita faima prin stratificarile sale istorice si culturale, paginile scrise de Al. Dima si mai ales brosura din 1940 a lui Radu Stanca, "Sibiu, cetatea umbrelor. Mic ghid literar pentru un calator imaginar", au impresionat-o în mod deosebit. Prilej de a-i dedica un capitol întreg sub titlul "O lectie de rafinament estetico-turistic" (VIII). Vorba poetului-baladist care ve­dea în Sibiu un distinct profil asemanator cu al muzicianului Johan Sebastian Bach, celebrul componist german fost calator odinioara în Hermannstadt: "Istoria trece dintr-o încapere într-alta fara sa închida în urma-i usi. Între oameni, corespondentele se suprapun, între vârste, limitele dispar. Totul trece într-o zodie a sa - zodie speciala, sui generis, zodia sibiana. O zodie în care stapânesc umbrele." De aici multe figuri întâlnite în poezia lui Radu Stanca, de la Brukenthal si Gh. Lazar la I. C. Bratianu, G. Cosbuc, O. Goga, Matei Caragiale, laolalta cu mesterii, breslasii, cavalerii si domnitele de altadata, de amintirea carora e plin orasul si pe care le-ai putea întâlni "ivindu-se la un colt de stradela, dintr-o firida, de pe o treapta, de lânga un zid."
Autoarea îsi urmareste protagonistul mono­grafiei sale în diferite ipostaze (relatia poetului si regizorului cu viata muzicala sibiana, cu reusitele si nereusitele / neîmplinirile regizo­rului, apoi staruie, în cel putin doua capitole de reala performanta eseistica, asupra specificitatii sibiene ca "spiritus loci al baladei", burgul devenind marca înregistrata ("Sibiul baladistului Radu Stanca").
Nu lipsesc referintele privind "consemnarile în presa ale teatrului sibian", nici cele la relatia poetului si dramaturgului cu "proletcultismul socialist".
Mult mai interesante, chiar implicând aspecte inedite, ni s-au parut capitolele din finalul monografiei, referitoare la "Radu si Dorina Stanca, un cuplu de legenda în istoria Teatrului de Stat din Sibiu", "Sotii Stanca, profesori de actorie", precum si consideratiile critice privind fie "teatrologia" lui Radu Stanca, fie "santierul dramaturgului"... Autoarea a cunoscut-o bine pe Dorina Stanca, vizitând-o la apartamentul ei din Cluj, bucurând-o în mod deosebit, în 2012, când i-a daruit volumul "Daltuiri", ce adu­cea la lumina poeme risipite în presa româ­neasca a celor 30 de ani, cei ai creatiei lui antume, prefata volumului fiind intitulata "deloc întâmplator": "Prin cetatea de umbre a antu­melor lui Radu Stanca"... Este vorba de o voca­tie de reporter, la sursa, asa cum cerceta­toarea sibiana a procedat, în câteva interviuri luate dr. Elena Daniello, prietena din ultimul deceniu de viata a lui Lucian Blaga, alcatuind lucrarea "Lucian Blaga si ultima lui muza" (2015).
Desi nu am putea spune ca poezia si dramaturgia lui Radu Stanca au fost ocolite în anii '70 si chiar dupa Revolutia din decembrie (dovada ca autoarea consemneaza nu numai reeditarile si comentariile critice, dar si toate manifestarile ce au avut loc pe scenele tarii, în rândul tineretului, la radio si televiziune), totusi stilul "filosofic", înalt si grav al teatrului lui Radu Stanca îi împiedica/ intimideaza/ retine pe regizorii care, uneori, prefera un repertoriu facil, bulevardier, globalist chiar, ce vine în întâmpinarea unui public cam nepregatit / astfel format/ neinstruit sa recepteze formule mai "complicate" de reprezentare dramatica (cam acelasi lucru se întâmpla cu teatrul lui Lucian Blaga). Totusi, obligatia o are în primul rând teatrul sibian, caci o institutie de teatru are si menirea cultivarii valorilor adevarate si a formarii gustului public, departe de a miza pe îndoielnicele preferinte facile cu audienta, ca mari succese ale unor puneri în scena. Marturisesc ca, într-o discutie avuta cu o personalitate literara, am aflat ca, din cauza unor texte scontând pe succes facil si joc scenic în spiritul productiei cabotine, ba chiar în numele unor exhibate indecente si vulgaritati, persoana în cauza si cei asemenea lui refuza sa mai mearga la teatru. Ei, bine, aici ar fi o carenta majora a teatrului jucat azi pe scenele tarii (poate e o moda "cosmopolita", globa­lizanta, conforma cu "trairismul" curent, cu "consumul" de cultura usoara, cu optiunea pen­tru divertisment...), privind nu numai repertoriul, dar si "transpunerea" pe scena a textelor în reprezentari dramatice îndoielnice, lesioase si bravând scenic cu ipocrizie profesionala, ca sa smulga publicului aplauze de circumstanta...
În totul, RADU STANCA SI SIBIUL este o carte de reala valoare istorico-literara, care aduna în sine cercetari de mai lunga durata, pret de câteva volume, si o pasiune indimenticabila, pe care autoarea ANCA SÎRGHIE o ilustreaza de peste patru decenii, reusind din plin a aduce în prim-plan personalitatea "celui mai frumos poet" baladist al Sibiului, a dramaturgului si regizorului care cerea imperios "re-teatralizarea teatrului", precum si a eseistului si Omului Radu Stanca, al carui geniu artistic staruie pe coperta cu edificii multiseculare ale vechiului oras-cetate de pe Cibin, de unde zâmbeste, de dincolo de timp, dar cu o calda încredere de sine, culturii si literaturii nationale.

ZENOVIE CÂRLUGEA
Tg.-Jiu, 27-28 mai 2022

0 Shares Tweet0 Pins